Inchide

Trimite unui prieten

Istorie

Exportă PDF - Istorie Tipăreşte pagina - Istorie Trimite unui prieten - Istorie

Apariţia de aşezări omeneşti pe teritoriul actualei comune Hemeiuş a fost favorizată de un cadru natural propice şi de o serie de condiţii politice, sociale şi economice existente de-a lungul timpului.

Cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul comunei au fost descoperite acum câteva decenii de către cercetătorii Muzeului de Istorie “Iulian Antonescu” din Bacău, în satul Fântânele şi aparţin neoliticului, epocii bronzului şi Hallstadt-ului.

Primele atestări documentare despre această zonă sunt din anul 1470, an în care voievodul Ştefan cel Mare a donat moşia Fântânele către Mănăstirea Neamţ, devenind sat mănăstiresc iar mai  târziu sat boieresc.

Denumirea comunei Hemeiuş apare în anul 1864, când a fost atestată în documentele administrative ale timpului.

Moşia a tecut în proprietatea mai multor boieri, printre care marele logofăt Gheorghe Ştefan, în secolul al VII – lea, Ioniţă Aslan şi Ilie Catargiu, la începutul secolului al VIII – lea iar la mijlocul secolului al XIX–  lea a intrat în proprietatea familiei Costache Paşcanu (fost vistier al Moldovei) care prin diferite mijloace a format moşia Fântânele.

Comuna a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe denumiri: Fântânele, Hemeiuş. Au fost şi momente în care comuna a fost desfiinţată iar satele componente au fost arondate comunelor vecine. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, a avut numele de Fântânele, de la moşia cu acelaşi nume iar în anul 1900 a luat numele de Hemeiuş. În anul 1904 a revenit la denumirea de Fântânele, dar cu sediul în satul Hemeiuş. În anul 1930 comuna revine la numele de Hemeiuş iar in anul 1950 a fost desfiinţată şi înfiinţată din nou in 1956, în componenţă având ca şi astăzi satele Hemeiuş, Lilieci, Fântânele.

Prin căsătoria Lucicăi Paşcanu cu principele Neculai Cantacuzino, moşia Fântânele ajunge în proprietatea familiei Cantacuzino.

Principele Cantacuzino a dat moşia fiicei sale, Pulkeria. Prinţesa Pulkeria (1840- 1865) a primit o educaţie aleasă, şi-a făcut studiile la Viena iar după întoarcerea în ţară se stabileşte la moşia Fântânele unde şi-a lăsat o puternică amprentă. A construit Castelul din parc, cunoscut drept Castelul Roşu şi a donat o clădire în care s-a deschis prima şcoală de pe teritoriul comunei Hemeiuş. Ansamblul cuprinde:

-       castelul, construit în anul 1864, fiind construit din caramidă  având parter, etaj şi parţial demisol. Prezintă elemente (în structură şi decor) aparţinând eclectismului Europei Occidentale din secolul al XIX-lea. Întâlnim astfel o împletire de elemente gotice, baroce (turn, fronton, ancadramente la ferestre) cu elemente de factură orientală (intrarea laterală cu coloane şi capiteluri bogat decorate, elemente de decor pe faţadă).

În anul 1999 conacul este dezafectat şi se află în stare destul de avansată de degradare, fiind afectată în mod deosebit structura de rezistenţă (corpul de clădire, turnul în mod special).

De-a lungul timpului conacul a suferit numeroase degradări mai ales în urma seismelor din 1977 si 1999;

-       parcul dendrologic Hemeiuş, înfiinţat în anul 1880.

În perioada studiilor de la Viena, prinţesa Pulkeria l-a cunoscut pe prinţul german Emil de Sawn Wittgenstein Perleburg, cu 16 ani mai în vârstă decât ea şi cu care s-a  căsătorit, astfel la moartea prinţesei moşia Fântânele a trecut în proprietatea soţului ei. Principele Emil de Sawn Wittgenstein Perleburg a lăsat moştenire moşia fiicei lor, principesa Lucia. Aceasta s-a căsătorit în anul 1880 cu principele Victor de Schomburg - Waldemburg şi a început formarea actualului parc dendrologic din Hemeiuş.

În 1903 moşia a trecut în proprietatea fiului mai mic al cuplului, Gunter de  Schomburg – Waldemburg şi a fiicei Sofia, care o stăpânesc până după primul război mondial, când în urma reformei agrare au rămas în posesia doar a 50 ha de teren şi a clădirilor pe care le-au pierdut după naţionalizarea din perioada comunistă.

Sofia s-a căsătorit cu principele Wilhelm Frederic Henric de Wied, născut în Potsdam, Germania, care era nepotul de frate al reginei Elisabeta, soţia regelui Carol I. Acesta a fost în peioada martie-septembrie 1914 principe al Albaniei sub numele de Wilhelm I. Sofia a lăsat moştenire o parte din moşie soţului ei, prinţul de Wied şi copiilor Eleonora-Zamfira şi Victor- Niculae.

Suprafaţa expropriată în urma reformei agrare din anul 1920 a fost de 9009 ha. 5761 ha au rămas în proprietatea statului iar cu 3248 ha au fost împroprietăriţi ţăranii din Fântânele, Ciumaş, Gârleni, Trebeş, Secătura şi Schineni.

Locuitorii din satele actualei comune Hemeiuş au participat la primul război mondial alături de ţările Antantei precum şi la cel de al doilea război mondial, operaţiuni militare desfăşurându-se chiar pe teritoriul  localităţii.

Statutul de monument istoric îl are şi biserica „Sfinţii Voievozi” aflată la nord-est de satul Fântânele şi construită în anul 1756.

În plus, mai există alte două obiective în comună care nu sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Bacău, însă prezintă interes turistic local:

-       ruinele bisericii din „Livada Curţii”, aflate la 200 m de biserica „Sfinţii Voievozi” de lângă Fântânele, datează din secolele XV-lea–XVI-lea.

 

-       casa memorială Grigore Tăbăcaru (1861) din satul Hemeiuş.