Inchide

Trimite unui prieten

Repere turistice

Exportă PDF - Repere turistice Tipăreşte pagina - Repere turistice Trimite unui prieten - Repere turistice

Pe teritoriul comunei Hemeiuş există mai multe obiective de interes cultural, precum: conacul Cantacuzino-Paşcanu situat în Parcul dendrologic, Casa memorială „Grigore Tăbăcaru”(1861), biserica „Sfinţii Constantin şi Elena” (1850), Casa „Ion Simionescu”, situate în satul Hemeiuş dar şi biserica „Sfinţii Voievozi”(1756) construită în secolul al XVIII lea în satul Fântânele – monument istoric. Lângă aceasta din urmă se află ruinele unei biserici care datează din secolele XV- XVI. În afara acestor două biserici, în satul Hemeiuş se mai găsesc biserica „Sfântul Dumitru” (având cimitir) iar în satul Lilieci biserica catolică “Sfântul Gheorghe” şi biserica ortodoxă „Sfântul Ilie”.

               Pe lângă monumentele de interes istoric mai întâlnim pe teritoriul comunei Hemeiuş şi două arii protejate: Parcul dendrologic şi Rezervaţia avifaunistică din satul Lilieci.

 

               Parcul dendrologic şi Conacul Cantacuzino-Paşcanu sunt înscrise în lista monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial 646 bis-2004, litera A (monumente istorice de valoare naţională şi internaţională).

Povestea acestui parc fascinant atât pentru specialişti cât şi pentru vizitatorii obişnuiţi începe în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, fiind înfiinţat cu scop ornamental şi de agrement în anul 1880 de către specialistul german Cristian Adolf, absolvent al Academiei Forestiere din Essen. Acesta a primit în grijă întreaga moşie Cantacuzino-Paşcanu şi pădurile din jur şi a avut toată libertatea de a acţiona în executarea lucrărilor.Acesta s-a preocupat să îmbogăâească cu specii de răşinoase exotice şi autohtone pădurile aflate în administraţie. Au fost introduse peste două milioane puieţi din diverse specii (brad, larice, pin negru, pin silvestru şi stejar).

Parcul dendrologic din Hemeiuş se întinde pe o suprafaţă de 49 ha şi cuprinde o valoroasă colecţie de specii de arbori şi arbuşti, considerată de specialişti unică atât în zona Moldovei cât şi în ţară. Parcul prezintă un deosebit interes din punct de vedere ştiinţific, forestier, botanic şi peisagistic. Pentru importanţa şi valoarea lui ştiinţifică, a fost declarat in anul 1963 rezervaţie ştiinţifică. În parc cresc specii rare de arbori bradul de Caucaz, chiparosul de California, pinul galben, arborele de plută, arborele lalea sau stejarul negru.

Originalitatea parcului dendrologic este dată de stilul peisagistic, de clădirile construite, de compoziţia, forma, dimensiunile şi cromatica speciilor şi mai puţin de relief. Parcul este realizat în stilul englezesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu alei curbe ce includ suprafeţe cu arbori alternând cu pajişti. Reţeaua de alei constituie limite de parcelare marcate cu garduri vii.

Parcul dendrologic Hemeiuş a devenit din anul 1955 bază materială a Staţiunii Hemeiuş-Bacău, efectuându-se cercetări în domeniul silviculturii şi aplicării rezultatelor acestora în producţie pentru zona Moldovei.

 

               Conacul Cantacuzino-Paşcanu, datorită culorii roşii dată de cărămida din exterior, este cunoscut sub numele de Castelul Roşu sau Clădirea Roşie. Afost construit în anii 1864-1866 şi are o suprafaţă totală de 1149 m² şi o înălţime maximă de 11,55 m. A fost construită din cărămidă aparent rostuită, cu rosturi albe şi are subsol, parter, etaj şi mansardă. Este construită din două corpuri majore, având legătură. S-au făcut demersuri de-a lungul anilor pentru a fi renovat şi pentru a fi transformat într-un centru de cultură şi creaţie cu numele „Centrul de Cultură şi Creaţie Cantacuzino-Paşcanu”, care să cuprindă săli de expoziţie permanente sau itinerante pe diverse teme (expoziţie cinegetică, expoziţie de plante medicinale, de artă cu tema “Peisajul în arta plastică”), săli de audiţie muzicală. Din păcate, acest proiect nu s-a materializat iar Parcul şi Castelul Roşu nu au fost introduse în circuitul cultural sau turistic, acest fapt fiind o pierdere atât pentru comuna Hemeiuş cât şi pentru municipiul Bacău.

 

Casa memorială „Grigore Tăbăcaru” a fost deschisă în anul 1972, la 33 ani de la moartea marelui pedagog Grigore Tăbăcaru. Aceasta este de fapt casa Pulkeriei Cantacuzino-Paşcanu. Este casa în care s-a născut Grigore Tăbăcaru şi unde a locuit împreună cu părinţii săi. Aici se găseşte o colecţie de lucrări scrise de Grigore Tăbăcaru şi de către colaboratorii săi. Printre lucrări sunt: „Caracterul” (1903), “Istoria pedagogiei române” (1923) precum şi mai multe numere ale revistei Ateneul Cultural. Mai sunt expuse fotografii, documente şi obiecte de etnografie  locală.

Anual, casa memorială este vizitată de cca 60 de persoane. Clădirea aparţine Agentiei Domeniilor Statului, partea de jos a clădirii fiind concesionată dispensarului veterinar. La etaj funcţionează casa memorială dar nu există cale de acces aparţinând primăriei.

 

Toate monumentele şi obiectivele de interes istoric sunt într-o stare bună, doar Casa memorială „Grigore Tăbăcaru”  are acoperişul deteriorat, etajul clădirii unde se află exponatele prezentând numeroase pete umede şi mucegai. Este necesară reabilitarea acoperişului şi ulterior o igienizare a spaţiului.

 

               Rezervaţia avifaunistică Lilieci, creată în 1966 prin construirea unui baraj pe râul Bistriţa, a fost declarată Rezervaţie naturală avifaunistică în 1995. Rezervaţia este, în fapt, un lac de acumulare hidroenergetică pe râul Bistriţa, unde apa nu îngheaţă decât parţial şi doar în cele mai reci ierni. Are o suprafaţă de 260 ha din care cca. 40 ha de la coada lacului sunt ocupate de ape de mică adâncime şi de insule. Valoarea ştiinţifică deosebită precum şi frumuseţea peisagistică a rezervaţiei sunt date de fondul floristic reprezentat prin insule cu stuf, papură, plopi, sălcii, arini, stânjenei, şi circa 113 specii de păsări, precum lebăda de vară, pescăruşul albastru, raşţa mare, raţa sunătoare, stârcul cenuşiu, raţa cu moţ roşu. Rezervaţia avifaunistică de la Lilieci reprezintă singura zonă din România unde este prezentă raţa cu moţ roşu. Pe teritoriul rezervaţiei sunt interzise vânatul, pescuitul, aprinderea focului, culegerea, recoltarea, capturarea elementelor de floră şi faună.

            În comuna Hemeiuş există un singur cămin cultural care este reabilitat.

               În ceea ce priveşte bibliotecile, la nivelul anului 2012 avem următoarele date:

§  Pe teritoriul comunei Hemeiuş funcţionează 5 biblioteci din care o bibliotecă publică.

§  Bibliotecile deţin  28608 volume.

§  Numărul de cititori activi înregistraţi este de 483.

§  Numărul de volume eliberate este de 1916

               În comună există un ansamblu artistic de dansuri populare în cadrul şcolii generale ,,Ion Simionescu” din Lilieci ce păstrează şi promovează folclorul local.

 

Monumentele istorice clasificate de către Ministerul Culturii de pe raza comunei sunt următoarele: